Imi permit sa aseman viata cu un cerc. Desi nu poti calcula fiecare miscare ca pe o simpla ecutie,viata e formata totusi din linii curbe si frante,unghiuri,puncte si variabile nedeterminate.Oricand te poti intoarce printr'un punct prin care ai mai trecut.La fel cum ai parcurge raza cercului.Dar cel punct il poti simti cu aceeasi intensitate,aceeasi frica de tine insati, sau chiar mai rau sa simti ca esti pana in gat in groapa cu nisip si nu mai poti respira.
Dar oricat de debusolat esti trebuie sa parcurgi cercul.Trebuie sa mergi inainte fara sa privesti inapoi ,viitorul conteaza trecutul e trecut.AIUREA!
Stii de cate ori am spus asta,in ultimele luni? De nenumarate ori,practic m'am pierdut in paranteze si acolade si am uitat sa scad restul ca mai apoi sa aflu media. Ma intreb oare numai eu sunt asa de slaba cand vine vorba de iubire?Cand vine vorba de a picta acel tablou cum ii zic eu: el face tot cerul iar eu dau verdele ierbii si ici colo conturez cate o floare, un copac.
In momentul asta imi simt sufletul greu desi e gol, caci am decis sa fac curat si sa scot tot ce nu mai e de folos.Caci am crezut intr'un "te iubesc" pe care m'am facut ca nu il aud.Si uite asa am mai parcurs inca o data un capitol de care ma temeam dar de data asta personajele au fost altele iar scenariul a decurs intr'un alt mod.Insa paradoxal finalul a coincis, ma vad iarasi cu capul aplecat, cu ochii grei si nodul care imi sta in gat.Aud cum regretele imi alearga prin minte si simt cum zeci de fiori ma cuprind.Este sentimentul ala de invinovatire pentru ce s'a intamplat si scarba pentru momentul in care ma aflu. Poate nu procedez bine dar asta sunt eu. Prefer sa fiu cea care asimileaza greu o despartire si care nu vrea sa creada in greselile lui desi acestea sunt vizibile.Desi am mai primit o palma mi'am pus comprese reci si vanataia nu va fi vizibila.Eu am o viata inainte iar linia circulara a vietii trebuie parcursa.Si chiar dak o sa ajug vreodata in acelasi punct pentru ca totul este posibil cand vine vorba de cerc.Las soarta sa imparta inca o data cartile pe masa de joc.Cine stie poate voi avea noroc.
Iar in ceea ce priveste "golul-plin" din inima mea, ma consolez spunand : "Daca dragostea era un Oscar...Eu si cu tine nu am fi putut niciodata castiga...Pentru ca nu ne-am fi putut juca niciodata rolurile".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu