Laughing Out Loud

Te vad si ma fac ca nu te observ fiinta insipida ce esti. Merg mai deprte dar iti simt privirea in ceafa iar mai apoi la glezne de parca ai fi vrut sa'mi pui piedica. Imi intorc privirea si te privesc pervers in ochi. Ramai "Tablou" si nu'ti vine sa crezi ca in fatza ta este persoana pe care parca o urasti din toata inima. Nestiind ce reactie fireasca sa adopti impingi cu nerusinare privirea partenerului de drum spre mine iar eu zambesc caci aveam prea multe treburi si prea putin timp de cheltuit cu tine [....fiinta insipida].

Cu o stare de nervozitate vizibila faci stanga imprejur lasand drumul initial deoparte. Probabil te gandeai k am sa iti urmez pasii...dar neeaahhh. Aveam treburi mult mai importante. Fac 2 pasi in urma ta caci aceea era si directia mea. Si de parca nu iti fusese de ajuns cat m'ai privit iti mai intorci pentru inca o data capul in spate. Si iar dai de chipul meu pe care se imprimase deja un zambet mult prea strident. De scarba sa nu faci acelasi gest inca o data fac dreapta dar cu acelasi zambet parca imprimat pe fatza si cu o stare de bine caci ....Eu sunt eu si tu esti tu. Si nu era nevoie sa te uiti urat caci nu aveam un corn in frunte si nici solzi pe spate. :)

De la rau la bine

O buna vreme persoanele din jurul meu evitau sa-mi recunoasca impresia lor precum k as arata ca o anorexica. Si mama imi pregatea bolul cu cereale de dimineatza....

"alintandu-ma.....Auschwitz".Intradevar in putin timp ajunsesem la 48-49 de kg desi la 2 metri numai de picioare ai mei era groaznic.Iar motivul pentru starea de apatie severa era unul de cacat.Dar nu puteam sa manac.Ma hraneam cu aer practic...singura masa peste care nu puteam sari era cina cand ai mei imi numarau la propriu imbucaturile.

Incepusem sa ma urasc pentru ca nu imi mai venea nimic asa cum trebuia.Ma vedem in oglinda ca fiind un pachet de oase cu ochi si peruca...;)).

Asta pana intr'o zi cand mi'am futut 2 palme peste ochi si cu un sut in fund m'am auto-expediat in bucatarie, directia frigider. Apoi am reluat colaborarea cu Ronald (un tovars din copilarie). Si cum pofta vine mancand iar kilogramele au inceput sa apara pe cantar am prins un drag de viata al naibii. Am inceput sa aranjez kilogramele pentru a evita aparitia unor vergeturi sau a unei coji de portocala pe ici pe colo datorita "exploziei". Si iata-ma acum dupa 4 luni cu aproximativ 6 kilograme in plus. cu o marime normala la tzoale si mai sigura pe mine.

Morala: "Si momentele grele se termina intr'o zi....Tu alegi locul si clipa" 

                                        

Asta's eu

Inca de la prima ora a diminetii am reusit sa zambesc. Asta sunt eu cu prea multe defecte si rare calitati, atat fizice cat si morale.

Toata lumea isi permite sa dea sfaturi. El spune ca sunt inca un copil incapatanat care nu a reusit pana la aproape 20 de ani sa se maturizeze. Si ce? Inca imi place sa desenez cu creta pe asfalt si sa joc sotron sau sa fac un fotbal in curtea din spate.:>...

Altii imi spun k sunt o adevarata femeie cu imaginea pe care o prezint celor din jur, felul in care vorbesc sau ma integrez in anumite discutii si chiar felul in care merg. Parerile sunt impartite insa cel mai important lucru e cum ma simt in pielea mea. Putin imi pasa ce zic cei din jur asta daca au tupeul sa imi spuna in fata...lucru rar intalnit.

Sunt mandra de mine ca sunt in stare sa merg cu capul ridicat pe strada fara a-mi fi teama ca pe trotuarul alaturat trece o persoana care ar avea motiv sa ma huiduiasca.

Imi place cum sunt si am planuri mari pentru mine. Ma doare practic in cot daca ea ori altele ma invidiaza sau el ori altii nu ma suporta. Cine ma vrea ma place asa caci in viata esti ca la supermarket numai ca rafturile sunt inlocuite de locurile publice iar produsele suntem noi oamenii. Fiecare isi alege ce vrea in functie de pretentiile pe care le are si nu in ultimul rand de cati bani are in portofel.

Si cum spuneam cine ma vrea ma place asa. :D

Sentimente

Hmmm... iarasi am o mancarime undeva un pic mai sus de anus dar pe interior.Numele lui nu mai conteaza, insa stiu bine ca numai fata lui ma face sa imi vina sa il iau la "palme" de dragoste si nu altceva. E ceva la genu fantoma unei relatii, sau ceea ce ar fi putut deveni o relatie mai mult decat frumoasa, cu 2 persoane de acelasi nivel mental la vremea aceea.

Este genul de persoana si de sentiment care te invata ce inseamna nemurirea unui chip, unui sarut, dar mai presus de atat, unui sentiment. Dar in acelasi timp este si un reminder la intrebarea " de ce urasc eu barbatii ?".

Fiecare are o latura intunecata el a cam devenit a mea, infatisarea adolescentina, care ma face sa visez scene de genul "Neatza iubi...cum ai dormit?", si mai ales nemuritoarea fraza " daca ne iubim, o sa mearga totul ca pe roate".

Visele sunt frumoase cat timp raman in mintea ta si le traiesti ca atare. Cateodata nu pot fi transpuse realitatii.Oricat ne dorim de mult.E ca o limita care trebuie sfidata de intensitatea cu care iti bate inima, sau de durerea care te cuprinde cand il vezi ca isi intoarce spatele si dispare in intuneric. Reversul medaliei cum spuneam in lata postare.

Ce pot zice...e frumos sa iubesti, acum depinde cat si cum si mai ales daca merita efortul. Pana atunci sa fim precauti si sa nu alergam dupa cai verzi pe pereti si dupa fluturi...:X:X:X

Fluturii [1]

Fluturii...ironia sortii ca dintr'o omida paroasa si scarboasa sa te transformi intr'o inaripata gingasa-multicolora. Dorinta ratustei urate devenita realitate.

Fluturii...fapturi fericite care traiesc intr'o zi cat oamenii in ani de zile.

Cat de palpitanta poate fi viata unui fluture care la rasaritul soarelui isi desface aripile larg si se face invidiat de toate florile iar seara cand soarele apune se duce la culcare pentru totdeauna.

Insasi femeia ar trebui sa invete de la micile vietuitoare sa fie: elegante precum zborul unui fluture, gingase asa cum talpile de mariposa ating petalele de floare. Putine femei arata bine in hainele pe care le poarta insa niciodata unui fluture nu ii va sta rau cu vesmantul aripilor....si tot asa.

Flutrii...fiinte mici pe care nu le putem ignora si care merita luate drept exemplu de viata.

Doare

Poate există soartă și reversul medaliei. Iar ce am făcut eu se întoarce mai devreme sau mai târziu sub o altă formă, mai dură. Ceva în genul : dau o palmă, primesc două și un șut. Exact când simțeam că se liniștesc apele o iau de la capăt cu niște frământări și un ecou al naibii de dureros : it could have been you. Nu contează că aș fi putut fi eu în locul ei ci doar că nu sunt.

Părerile de rău sunt doar păreri. și în ciuda celor două filtre pe care le-am pus între mine și el la început s-a ajuns unde s-a ajuns – la un nimic care doare. După luni de zile in care am incercat sa nu stiu nimic de el. Am un gol in stomac....."Sigur e cu ea acum".

 

It is Sex and the city all over again. Mr. Big scapă un pic, fuge la Paris și o cunoaște pe Natașa. După o relație de 2 ani cu Carrie, 5 luni de când o știe pe N. și o ia de nevastă. Doar că în Sex and the City Mr. Big se întoarce la Carrie. Viața bate filmul la fundul gol .

În definitiv, ce mă doare mai mult? Că s-a terminat? Că nu știu dacă a avut ce să se termine? Că relația noastră propriu zisă a durat  aproape un an și poate ceva și că au urmat apoi 6-7 luni în care am încercat să salvez un bolnav de cancer de la km distanță ? Sau că ea are tot ce aș fi putut avea eu? Nu contează ce mă doare mai mult, doar că doare. Sau cel putin la gandurile astea ma trec mii si mii de fiori. Iar in minte imi rasuna un "De Ce?" mizerabil.

Emotie de toamna

La fiecare inceput de toamna am tendinta de a ma asorta cu natura. Las deoparte culorile si ma invalui in bejuri aramii si griururi conturate cu cate o dunga de rosu. Fie ea si la unghiutzele mici care par mai degraba niste nasturei cum imi place mie sa le alint.
Imi place frigul...Ador sa ma zgribulesc in fatza unei cani cu ceai in mijlocul unui fotoliu confortabil.Dar urasc ploaia cand de la coltul strazii pana acasa esti ud pana la piele si mirosi a caine plouat parca :))..Cahh!:-&
Imaginea toamnei, cu cer innorat si copaci care tremura la bataia vantului imi cam alimenteaza starea de tristete in care ma cam aflu de o buna bucata de timp.Si asta ma cam sperie pentru ca, trebuie sa recunosc ca visez la zile una dupa alta in care sa ma trezesc zambind si sa adorm razand in hohote.
Pana una alta a ajuns si tata acasa si a intrat in camera mea sa ma salute iar eu ma fac ca nu'l aud , ma apropii de el , il iau de mana si incep sa ma invart.Doar el ma invatat sa iubesc muzica asta :X:x:X...A venit, a venit toamna....La-la-la-laaaa....;))

             

        Nicu Alifantis - Emotie de toamna