Inca de la prima ora a diminetii am reusit sa zambesc. Asta sunt eu cu prea multe defecte si rare calitati, atat fizice cat si morale.
Toata lumea isi permite sa dea sfaturi. El spune ca sunt inca un copil incapatanat care nu a reusit pana la aproape 20 de ani sa se maturizeze. Si ce? Inca imi place sa desenez cu creta pe asfalt si sa joc sotron sau sa fac un fotbal in curtea din spate.:>...
Altii imi spun k sunt o adevarata femeie cu imaginea pe care o prezint celor din jur, felul in care vorbesc sau ma integrez in anumite discutii si chiar felul in care merg. Parerile sunt impartite insa cel mai important lucru e cum ma simt in pielea mea. Putin imi pasa ce zic cei din jur asta daca au tupeul sa imi spuna in fata...lucru rar intalnit.
Sunt mandra de mine ca sunt in stare sa merg cu capul ridicat pe strada fara a-mi fi teama ca pe trotuarul alaturat trece o persoana care ar avea motiv sa ma huiduiasca.
Si cum spuneam cine ma vrea ma place asa. :D
