O buna vreme persoanele din jurul meu evitau sa-mi recunoasca impresia lor precum k as arata ca o anorexica. Si mama imi pregatea bolul cu cereale de dimineatza....
"alintandu-ma.....Auschwitz".Intradevar in putin timp ajunsesem la 48-49 de kg desi la 2 metri numai de picioare ai mei era groaznic.Iar motivul pentru starea de apatie severa era unul de cacat.Dar nu puteam sa manac.Ma hraneam cu aer practic...singura masa peste care nu puteam sari era cina cand ai mei imi numarau la propriu imbucaturile.
Incepusem sa ma urasc pentru ca nu imi mai venea nimic asa cum trebuia.Ma vedem in oglinda ca fiind un pachet de oase cu ochi si peruca...;)).
Asta pana intr'o zi cand mi'am futut 2 palme peste ochi si cu un sut in fund m'am auto-expediat in bucatarie, directia frigider. Apoi am reluat colaborarea cu Ronald (un tovars din copilarie). Si cum pofta vine mancand iar kilogramele au inceput sa apara pe cantar am prins un drag de viata al naibii. Am inceput sa aranjez kilogramele pentru a evita aparitia unor vergeturi sau a unei coji de portocala pe ici pe colo datorita "exploziei". Si iata-ma acum dupa 4 luni cu aproximativ 6 kilograme in plus. cu o marime normala la tzoale si mai sigura pe mine.
Morala: "Si momentele grele se termina intr'o zi....Tu alegi locul si clipa"
Morala: "Si momentele grele se termina intr'o zi....Tu alegi locul si clipa"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu